Dumnezeu l-a creat pe om să fie superior între creaturi, însă din creație el este „neterminat”, lăsându-I un gol în el, pe care de vrea să fie cu adevărat fericit, e nevoie să-l umple cu Dumnezeu. Cel care alege să-și facă „dumnezeu” din plăcere și ajunge dependent, va fi om nefericit și suferind.
Programul întâlnirii a cuprins Sfânta Liturghie, sesiuni de lucru pe grupe, conferință, vizionare de film, drumeție pe Muntele Ceahlău, foc de tabără și diferite jocuri.
Conferința a fost susținută de părintele inspector eparhial Bogdan Frăsilă, care a vorbit despre plăcere și bucurie, afirmând faptul că în epoca consumismului, plăcerile ne atrag tot mai mult, astfel încât ajungem să nu mai funcționăm corect.
La nivelul creierului uman, plăcerea ridică nivelul dopaminei, al cărei mecanism de funcționare se perturbă și dă dependență. De aceea, de la un moment dat nu te mai poți opri din a consuma o plăcere și ai nevoie de ajutor. Orice plăcere ascunde în ea germenii unei dependențe. Astfel, ține de noi dacă alegem bucuria sau plăcerea, cunoscând sau nu consecințele. Plăcerea se accesează ușor, dar are caracter egoist, însingurează și se termină imediat ce se sfârșește experiența respectivă. Ea nu se mai poate repeta, dacă nu ai la dispoziție materia necesară, însă „te consumă permanent pe tine”. Totodată, părintele menționa faptul că iadul funcționează cu nevoia consumului de materie pentru împlinirea plăcerii, materie pe care n-o poți transfera de pe pământ oricare ar fi ea: alcool, droguri, tutun, telefon sau internet. Oamenii, care merg exclusiv spre plăcere, sfârșesc prin a fi total nefericiți.
Bucuria este trăită în urma unei perseverențe, a unui efort, dar durează mai mult lucrând în timp asupra multora. Ea nu rămâne materială, dă un tonus extraordinar și nu distruge pe nimeni. Astfel bucuria este „comoara” care trece în ceruri, căci „Împărăția Cerurilor nu e mâncare și băutură, ci bucurie în Duhul Sfânt”.
La finalul postului, spre exemplu, ne bucurăm de două lucruri: ne Împărtășim și mâncăm de dulce. Sfânta Împărtășanie e resimțită mult timp și e profundă datorită unirii cu Hristos Mântuitorul, pe când mâncarea de dulce e consumată zilnic și poate duce la îmbuibare. Așadar, nu te poți bucura doar material ci și spiritual. „Cine învață să se bucure spiritual, își va transfera bucuria și în veșnicie”. Un alt exemplu menționat a fost cireșul înflorit, al cărui rod poate fi consumat până când se termină, însă după aceea nu se mai poate bucura nimeni de ele. De aici putem învăța să fim noi înșine cireș iar pe parcursul vieții se vor bucura mulți dintre semenii noștri de bucuriile pe care le dăruim în fiecare etapă de viață și nu sărăcim, ci devenim mai bogați în prieteni și în Hristos, cu care ne umplem golul din ființa noastră. La finalul cuvântului, tinerii i-au adresat părintelui mai multe întrebări.
În continuare, Andrei B., un tânăr de 29 de ani, a dat mărturie despre dependența lui, despre mecanismele căderii sale și despre efortul vindecării în cadrul Bisericii și a grupurilor de terapie. La întrebarea unui tânăr: Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce nu ai mai face ca să eviți să ajungi aici? Unde te-ai opri?, Andrei a răspuns că nu și-ar dori să dea timpul înapoi, întrucât nu ar avea garanția că nu ar fi făcut o altă greșeală, iar câștigul de pe urma experienței dureroase este mare: “M-am apropiat mai mult de mine, sunt foarte atent la ce simt și ce aleg să fac în fiecare minut, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, care îmi dă putere zilnic să mă țin departe de dependența mea și-mi dă bucuria de a trăi cu folos fiecare zi și, de asemenea, m-am apropiat de oameni, mai ales de soția mea și de părinții mei, pe care i-am mințit timp de șase ani și ei plătesc și azi de pe urma acestor lucruri”.
În cadrul celor nouă sesiuni de discuții au fost dezbătute șapte păcate capitale și virtuțile prin care putem evita sau putem lupta cu patimile: înfrânarea, fecioria, hărnicia, răbdarea, dragostea, milostenia și smerenia.
În ultima sesiune, tinerii au concluzionat cele învățate, realizând câte o piesă de teatru, un desen reprezentativ, o poezie sau un cântec și o scrisoare adresată unui prieten afectat de o patimă.
Drumeția la Cascada Duruitoarea, focul de tabără și cântecul de chitară le-au dat participanților ocazia să se bucure de tinerețea lor și de frumusețile naturii. Tinerii au descoperit în ei daruri de la Dumnezeu, cu care vor putea să-și dezvolte o viață virtuoasă, ca temă de lucru până la următoarea întâlnire. (Pr. Manuel Dorneanu, responsabil cu activitățile de tineret din Protopopiatul Ceahlău)