De asemenea, în cadrul acestui simpozion au participat poeţii Gheorghe Simon, Octavian Caldare, Valer Tănase, precum și oficialităţile locale, în persoana primarului interimar Mihai Vasiliu, profesorii liceului teologic din Agapia alături de elevele seminariste. Toți participanții şi enoriaşii satului au fost învăluiți „într-o stare sfântă de venerare și de comemorare a împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire”. O parte emoționantă a manifestării a fost atunci când cei mici, sub îndrumarea prof. Elena Ioniţa au încântat asistenţa prin cântece şi poezii ce făceau referire la dragostea de neam şi ţară.
Întâlnirea a început prin intonarea Imnului României, apoi a continuat prin vizionarea unui film documentar. A urmat explicarea machetei „România Mare” care cuprindea lucrări de pirogravură, reprezentând domnitorii Principatelor române dar şi figurile emblematice ale înfăptuirii statului unitar.
Primul participant care a deschis cuvântul a fost domnul prof. Radu Carol Ichim, care a detaliat marile încercări de unire din cele mai vechi timpuri până astăzi: „Cu toţii ne bucurăm că putem vorbi astăzi de România. Un stat suveran, unitar şi indivizibil, un stat carpatic, danubian și pontic. Un stat cam de mărimea Regatului Unit pe care britanicii îl numesc Marea Britanie. Şi românii folosesc denumirea de România Mare, un stat care la 1918 era şi mai mare decât astăzi. Mă bucur să văd că românii din Republica Moldova dar și din România, din ce în ce mai mulţi, cer astăzi, în 2018, din nou unirea. Idealul unirii românilor într-un singur stat este sinonim cu istoria poporului nostru”.
De asemenea, Octavian Căldare, un poet iubitor de credinţă şi neam revenit în ţara dupa mai bine de 25 de ani de străinătate a afirmat: „Mă închin tăcut, în neputinţa mea şi las cuvântul să urce în lumină spre a îmbrăţişa măreţia gloriei neamului nostru. Mi-ar trebui mulţimi de timpuri pentru a privi, până la înţelegerea deplină, această măreţie. Ochiul trebuie învăţat în cunoaşterea focului, ce tot timpul arde-n suferinţă, ca astfel inima să se deschidă și să fie primitoare a adevărului. Aici e poarta pe unde se arată destinul, ca dăruire, poporului român. Este destinul de a fi viu, mereu treaz şi pregătit de a urca spre Golgota, pe urmele paşilor Domnului nostru. Acest neam şi-a asumat toată suferinţa ca dar de mare preţ, căci a înţeles de la început, că fără a urma Domnului, nu va putea dăinui”.
Gazda simpozionului, părintele paroh Dumitru Irina, a explicat celor prezenți importanta contribuţie a Mitropolitului Pimen Georgescu la realizarea Unirii Mari şi importanţa cunoaşterii istoriei neamului românesc: „La Iaşi, unde păstorea ierarhul Pimen Georgescu, au fost primite delegaţiile Basarabiei şi Bucovinei venite să discute despre unirea celor două provincii româneşti cu Regatul România. Punctul culminant al acestor evenimente s-a desfăşurat la 1 decembrie 1918, când Marea Adunare Naţională vota unirea Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi Crişanei. Mitropolitul Pimen Georgescu a trăit din plin aceste momente relatează ucenicul său Partenie Ciopron: «Bătrânul se bucura ca un copil la aflarea marii veşti». Pentru că mitropolitul primat Conon Arămescu Donici era bolnav, regele Ferdinand i-a solicitat ierarhului Pimen să slujească la marele eveniment ce consfinţea unirea provinciilor. Este important ca noi să fim statornici, să ştim ce se întâmplă în viaţa noastră în fiecare moment. Această trezire trebuie să îmbrace şi un bagaj de cunoştinţe de istorie şi de credinţă românească”.
Spre finalul festivității, organizatorii au mulţumit invitaţilor speciali, profesorilor şi elevilor pentru colaborare, oficialităţilor primăriei şi enoriaşilor satului pentru participare. Totodată, părintele Dumitru Irina a invitat oaspeţii, elevii şi enoriaşii la o agapă în trapeza din curtea bisericii. (drd. Andrei Irina)