Evenimentul a fost organizat prin colaborarea a trei instituții ieșene: Primăria Municipiului Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei (prin Departamentul pentru Minorități și Departamentul Pro Vita) și Complexul Muzeal Național Moldova Iași.
La dezbaterea moderată de Cosmin Brînză au fost invitați dr. Sorin Iftimi, istoric și muzeograf la Palatul Culturii Iași, lect. univ. dr. Constantin Iulian Damian, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, generalul Vasile Roman, conf. univ. dr. la Universitatea „Apollonia”- Iași și reprezentanți ai Primăriei Municipiului Iași.
Invitații au creionat modalitățile de interacțiune între diferite grupuri etnice și religioase prezente pe teritoriul țării noastre, îndeosebi în comunitatea ieșeană.
„Noi știm o poveste a Iașului, așa cum ne-a lăsat-o Nicolae Iorga, o poveste a unui oraș românesc, poate cel mai românesc dintre orașe, unde poate fi studiată istoria noastră și privind tot felul de monumente care arată modul în care civilizația românească s-a dezvoltat pe aceste coline. Deopotrivă, Iașul a fost și un oraș al pluralității etnice, un oraș multiconfesional și multietnic. Aceste lucruri definesc de fapt un mare oraș, care nu este un loc cu cetățeni ai unei singure etnii, ci tocmai un creuzet, un loc de întâlnire a mai multor culturil, limbi și tradiții. În orașul Iași, vreme de secole, s-au vorbit tot felul de limbi pe ulițele sale, și locuitorii au reușit să se înțeleagă între ei, urechile lor acordându-se la graiurile altora și învățând de multe ori unul de la altul, nu doar diverse lucruri de civilizație, ci și elemente ce țin de limbă”, a specificat în cadrul întâlnirii Sorin Iftimi.
„Biserica majoritară a celor mici”
Lect. univ. dr. Constantin Iulian Damian a susținut comunicarea „Biserica majoritară a celor mici”, din care redăm o parte: „„Etimologic, majoritate provine de la latinescul medieval majoritas, majoritatis, care însemna mai mare în rang, vârstă sau număr și venea, la rândul său, de la latinescul antic major, majoris, unde îi desemna pe strămoși ca pe cei mai mari în rang, vârstă și număr. Minoritate este un termen relativ recent cu sensul pe care îl avem astăzi (începutul secolului al XX-lea), inspirat din latina medievală, de la minoritas, minoritatis, care se referea la vârsta minoratului și provenea din minor, adică mai mic în rang, grad, vârstă. Romanul îi desemna prin major pe strămoși, iar prin minor pe urmașii sau copiii săi, neajunși la vârsta adultă. Biserica este, paradoxal, și majoritară, și minoritară. Biserica este majoritară, referindu-ne la spațiul nostru, nu datorită cifrelor, un reflex al gândirii sociologice, ci pentru că este „a strămoșilor”, a celor major mai mari în rang, vârstă și număr, după cum am menționat mai sus. A fost Biserica acelor major din ultimii 2000 de ani. Doar așa putem justifica, din punct de vedere teologic, afirmația că Biserică Ortodoxă Română este majoritară, este a lor, a strămoșilor mai mari decât noi. Biserica este însă și minoritară. Și aici aș dori să accentuez acest aspect, pentru a contracara acuzațiile de triumfalism și intoleranță aduse Bisericii pornind de la premisa că aceasta manifestă siguranța și confortul oferite de numărul mai mare de „votanți”, intrând în logica democrației. Biserica este prin vocația ei minoritară pentru că, în primul rând, Iisus, Dumnezeu-omul s-a făcut din major, din mai mare, «mai mic», adică minor, căci, cum spune Apostolul Pavel, «Dumnezeu fiind în chip, S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om». Această taină a «micșorării» Fiului lui Dumnezeu pentru a deveni om marchează și va marca Biserica până la sfârșitul timpurilor. Cu cine s-a identificat Iisus? Nu cu «mai marii» lumii, ci cu «mai micii» ai săi, cu cei flămânzi, însetați, străini, goi, aflați în temniță, pe care îi și numește «frați ai Mei, prea mici» (Mt. 25, 40). Despre cine spune Iisus că va intra în împărăția cerurilor? Copiii, adică cei «mai mici», când zice: «Lăsaţi copiii (pe acei minor) să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu». Și spune mai departe: «Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil (sau mai mic) nu va intra în ea». (Mc. 10, 14-15). Puțini au fost cei care au răspuns «Pe Iisus» la întrebarea lui Pilat «Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?»(Mt. 27, 17). Mulțimile (adică majoritatea) au răspuns: «Pe Baraba!» Atunci când Biserica a devenit majoritară în cifre, a rămas a celor «mai mici» din punct de vedere duhovnicesc, căci smerenia, despre care citeam undeva că ar proveni în limba română din slavonul sumérjenije, însemnând «a te cunoaște pe tine», constituie fundament al mântuirii. Humilitas, echivalentul latin, trimite la humus, la pământ. Coroborând cele două sensuri, smerenia sau umilința (în sensul teologic al termenului) este cunoașterea și conștientizarea propriei «micimi», a faptului că «pământ ești și în pământ te vei întoarce», renunțarea la a fi «mai mare» și asumarea statutului de «mai mic», de minor, indiferent de vârstă, rang, știință de carte”.
După cum au subliniat organziatorii, necesitatea unui astfel de eveniment rezultă din dezbaterele publice care au loc pe această temă în România și contribuie la conturarea identității naționale, precum și la crearea unui mediu armonios de conviețuire.
Astăzi, 19 septembrie, de la ora 14.00, ieșenii sunt așteptați la o altă dezbatere, pe tema „Activismul familial într-o societate democratică”, ce va avea loc la Primăria Municipiului Iași.