Tinerii s-au rugat pentru sănătatea celor internați în spital și pentru ca Dumnezeu să reverse pricepere personalului medical și auxiliar în lucrarea de vindecare a celor suferinzi. Inspirându-se din viața Sfântului Nicolae, voluntarii au înțeles că „pentru a ajunge să simtă că bucuria lor constă în a dărui, nu în a primi, trebuie să-și sedimenteze într-un mod aluvionar valorile, să își facă o autoreflecție și să vadă în sinea lor care le sunt prioritățile și conceptele”, așa cum mărturisește părintele Radu Sever Ungureanu, preot slujitor la Capela Institutului Regional de Oncologie. Mai presus de orice traseu de dezvoltare ontologică, viața trebuie privită ca o oportunitate de a face bine, de a fi lumină și bucurie aproapelui „căzut într-un iad al deznădejdii, de care Dumnezeu ne îndeamnă să ne ferim”.
Ziua voluntarilor a continuat prin punerea în practică a celor învățate la Sfânta Liturghie. Astfel, tinerii au colindat primele gazde din acest an: pacienții, personalul medical și auxiliar de la Institutul Regional de Oncologie (IRO) și Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon”, precum și membrii Rectoratului Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Bucuria și emoția s-au citit cu ușurință pe chipurile tuturor – atât ale voluntarilor, cât și ale celor colindați, pe fețele cărora s-au așternut zâmbete sfioase și lacrimi de emoție.
Spre seară, o parte dintre voluntari au pregătit daruri pentru 18 copii și 7 mame de la Centrul Maternal „Sfânta Elena – Casa Vieții” din Valea Lupului, Iași, pentru a le aduce zâmbete, bucurie și spiritul sărbătorilor în suflete.
În urma acestei zile de 6 decembrie, care a îmbucurat inimile voluntarilor și ale celor care i-au primit, câțiva dintre tineri și-au împărtășit gândurile:
„Pur și simplu am simțit cum, în această zi, tot zbuciumul s-a oprit. Tulburarea, greutățile și încercările mi s-au șters ca și cum ar fi fost șterse cu buretele din minte, rămânând doar lumina și bucuria care mi-au inundat trupul, din cap până în vârful degetelor. Nu cred că există suficiente cuvinte care să poată exprima emoțiile zilei de Sfântul Nicolae, ci doar acei fiori care mă fac să înțeleg și să rostesc din străfundul inimii mele: Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale! Timpul s-a oprit în loc, dându-mi răgazul necesar să gust puțin din veșnicie.” (Petruța-Maria Bădeliță)
„Când veșnicia respiră în timp, creând un legământ între pământ și cer, când rugăciunile se șoptesc în adâncul durerii trupești care se dezvăluie pe coridoarele unde se luptă traiul și moartea, atunci cred că se simte cu adevărat nevoia ca o mână de studenței, și mai mari, și mai mititei, să-și sincronizeze vocile pentru a reaprinde frânturile stinse din cei care poartă poveri neîmpărtășite.” (Monica-Maria Ursu)
„Pentru mine, ziua de vineri e de pus la suflet. A fost una dintre cele mai frumoase Liturghii din viața mea. M-am bucurat mult să ne rugăm împreună și cred că îngerii și toți copilașii nenăscuți s-au rugat împreună cu noi. Dumnezeu mi-a răspuns la niște întrebări ce mă frământau în acea zi. Am rămas foarte surprinsă, mai ales că au fost mai multe, una după alta. Bucuria din spital pot spune că a fost nemărginită. Până și doamnele asistente plângeau. Tare mă bucur că l-am colindat și pe tata în același timp. Știind că e și el în spital, ca toți oamenii colindați de noi, m-am emoționat și am început să plâng. N-am mai putut cânta. Mă bucur că i-am putut aduce puțină alinare în suferință. Pentru mine, a fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea.” (Alexandra Cuciureanu)
Tinerii studenți, voluntari ai Asociației „Studenți pentru Viață” Iași, își vor continua maratonul de colinde prin spitale și maternități cu nădejde și bucurie nemărginită.