În perioada 26 - 28 aprilie 2017, s-a desfășurat la Centrul Cultural - Pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul” din Stațiunea Durău, a doua ediție a „Întâlnirii Tinerilor de pe Valea Muntelui Ceahlău”, cu tema: Despre prietenie sau cum să nu călătorim singuri.
Timp de 3 zile, 150 de tineri din protopopiatul Ceahlău au înțeles că nu călătoresc singuri. Au realizat că au aceleași frământări și căutări, că nu sunt singuri, că sunt împreună, că este ușor să se cunoască, să se salute, să se ajute. Tinerii de pe Valea Muntelui pot alcătui o mare prietenie. Evenimentul organizat de Protopopiatul Ceahlău în colaborare cu Sectorul de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, face parte din seria de activități ce pregătește Întâlnirea Internațională a Tineretului Ortodox de la Iași, din perioada 1- 4 septembrie 2017
Prima zi a întâlnirii a debutat cu un cuvânt de bun venit al părintelui protopop Ionel Cuțuhan, urmat de prezentarea programului, de intonarea imnului întâlnirii -„Dacă n-ai amintiri” - și de prezentarea filmulețului care a surprins momente din întâlnirea din 2016. La deschidere a fost prezent și d-l primar Alexandroaia Vasile, primarul comunei Grințieș.
Părintele Nicodim Petre, consilierul Sectorului de Misiune, a susținut o conferință în care a vorbit despre ce presupune călătoria acestei vieți și care este rolul prietenului în călătorie. Prietenul cel mai de seamă, cel mai fidel și cel mai de folos pentru viața aceasta rămâne Hristos. Prietenia este un dar. E iubire din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni care ne sunt dăruiți și care rămân aproape de sufletele noastre printr-un ceva care nu este al nostru, prin rugăciunea prietenilor către prieteni, prin faptele de iubire arătate. Și, mai mult decât atât, trebuie să știm că acest dar, prietenia, se cultivă, se îngrijește așa cum îngrijim un trandafir ce ne dorim să nu se usuce. Una din ideile dezvoltate de invitat a fost legată de pregătirea tinerilor pentru căsătorie. Căsătoria este o călătorie pentru toată viața și are ca finalitate viața veșnică. Știm noi să ne alegem partenerul de călătorie-căsătorie? Suntem pregătiți să nu-l abandonăm pe drum? Cum ne asigurăm că viitorul soț sau viitoarea soție au același drum, același țel în călătorie cu al nostru? Tinerii au adresat și întrebări.
- Părinte, există limite în prietenie?
- Poți merge alături de prietenul tău până acolo unde el se/te desparte de Dumnezeu. Rămân aproape de prieten până la păcat sau erezie. Acolo mă separ. În ce privește iubirea în prietenie, aceasta nu are limite. Iubirea curată nu poate face ceva rău, nu poate face păcate. Iubirea mea nu împovărează conștiința prietenului meu cu păcate, ci o eliberează, o despovărează. Iubirea duce pe prieten în Rai, nu în Iad. Iubirea inspiră, dăruiește, se jertfește… Iubirea nu are limite.
- Părinte, în ce măsură educația, cultura, ajută în relația de prietenie?
- Ajută. Fiecare om vine la întâlnirea cu ceilalți oameni cu tot bagajul lui, spiritual, cultural, cu aspectul său fizic… Întâlnirea cu un om poate fi o binecuvântare sau poate fi un blestem, spunea cineva. Ne place să fim prieteni cu oameni inteligenți, informați, care ne ajută să înțelegem mai bine lucrurile. Lectura face viața mai frumoasă și mai ușoară. Un adolescent care citește va lua din cărți tot ceea ce îl interesează și va folosi acele informații în viața de zi cu zi. Acele detalii te pot scăpa din încurcătură sau te pot va face să fii și mai apreciat. Cultura aduce echilibru. Lectura cărților bune, alături de rugăciune, asigură o igienă a minții și a sufletului. Lectura educă, dar și disciplinează.
A urmat sesiunea de cunoaștere, apoi masa și alte sesiuni în care s-a căutat să se precizeze scopul călătoriei, cum se face pregătirea pentru călătorie, pe cine este bine să avem însoțitor „pe Cale”. S-a dezbătut textul scripturistic ce vorbește despre călătoria apostolilor Luca și Cleopa spre Emaus și alăturarea „Străinului”, a lui Hristos cel Înviat alături de care „li s-au deschis ochii”. S-a meditat și discutat pe marginea Pildei fiului risipitor. S-a răspuns la întrebări: „De ce a simțit fiul cel mic nevoia să plece de acasă?”, „Câte tipuri de călătorie identificăm în pildă?”, „Cine risipește și cine adună?”
Zilele au fost pline. Rugăciune, joc, cunoaștere, drumeție. S-a vizionat filmul „Drumul întoarcerii”, un film ce prezintă o evadare dintr-un lagăr și o întoarcere spre acasă. Nădăjduim să ajungem la întâlnire.
Călătoria Tinerilor de pe Valea Muntelui a început și va continua. Vă vom povesti din când în când despre noi. (Pr. Emanuel Dorneanu, Parohia Galu, Ceahlău)