În cadrul ceremoniei, au luat cuvântul Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, Mihaela Onofrei din partea Rectoratului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, domnul Octav Bjoza, din partea Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist, şi Radu Preda, preşedintele IICCMER. Discursurile acestora au fost urmate de un moment muzical oferit de Corul bărbătesc „Mitropolit Iosif Naniescu“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, care a interpretat piesa „Metanie“, scrisă de Radu Gyr, şi „Ziua Învierii“.
În discursul de bun venit, părintele decan Ion Vicovan a creat o corelaţie între tematica simpozionului de anul acesta şi locaţia în care se desfăşoară acesta, menţionând faptul că arhitectura Sălii „Iustin Moisescu“ a fost proiectată chiar de către unul dintre cei care au avut de suferit de pe urma regimului comunist, G. M. Cantacuzino, fost deţinut politic. În continuarea discursului, părintele decan a menţionat faptul că martirii care au suferit în temniţele comuniste au făcut ca Biserica şi credinţa să fie vii pe toată durata regimului comunist, această perioadă fiind una foarte grea, dar şi plină de roade: „Cea mai întâlnită expresie cu privire la Dumnezeu în Vechiul Testament era «Dumnezeul cel viu», iar martirii despre care vorbim acum sunt cei mai vii. În general, încă de la începuturi, în cadrul Bisericii noastre cel mai dezvoltat cult a fost cel al martirilor. Faptul că perioada comunistă a fost una grea prin existenţa atâtor martiri şi mărturisitori cunoscuţi de noi, dar mai ales cunoscuţi de Dumnezeu, a făcut ca Biserica să fie vie. Dacă dorim să avem o Biserică vie, trebuie să ne întoarcem numaidecât la martiri. Acesta este rostul simpozionului nostru, gândindu-ne la ei, să facem ca Biserica pe care ei au dus-o mai departe să fie cât se poate de vie în timpurile pe care le trăim“.
În continuarea deschiderii simpozionului, a urmat discursul Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Cuvântul Înaltpreasfinţiei Sale a debutat cu observaţia că cercetarea vieţii Bisericii şi a oamenilor aflaţi sub dominaţie comunistă rămâne încă o chestiune marcată de multe contradicţii şi multe noţiuni greu de înţeles la prima vedere: „Fie că este vorba de amintire vie pentru unii, fie de recurs la istorie pentru alţii, întrebările referitoare la această perioadă curg cascadă: Cum a fost posibil? Ce s-a întâmplat de fapt? Care sunt responsabilii pentru aceasta? Care sunt consecinţele? Care a fost viaţa Bisericii în acea perioadă? Răspunsurile care au fost date de-a lungul acestor 27 de ani, răspunsurile pe care probabil le vom da şi noi zilele acestea, cele care vor fi adâncite, întoarse pe o latura sau alta de-a lungul vremii au ţinut şi vor trebui să ţină cont de situaţii paradoxale, contradictorii, cu foarte multe necunoscute, şi nu mai cred a ţine cont de acestea o anumită direcţie şi un anumit răspuns cât mai aproape de adevăr pot fi în cele din urmă date“. Mitropolitul Teofan a continuat discursul prin prezentarea unui context istoric în care se afla atunci Biserica, multe locaşuri fiind dărâmate, ideologia ateistă devenind ideologia oficială a statului, iar învăţământul teologic fiind limitat la două facultăţi de teologie şi şase seminarii. La finalul cuvântului său, IPS Mitropolit Teofan a prezentat ca exemple mai multe chipuri de preoţi care au avut de suferit în timpul regimului comunist, printre care s-au regăsit nume precum părintele Dimitrie Bejan, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, părintele Roman Braga şi părintele Ioan Iovan.
Ceremonia de deschidere a continuat cu discursul domnului Octav Bjoza, la rândul său fost deţinut politic: „Am venit să vă transmit un salut din partea celor puţini care am mai rămas dintre zecile de mii de martiri ai temniţelor şi lagărelor de exterminare din această ţară, dar nu pot să trec peste faptul că gândurile mele şi ale noastre, în general, zboară către cei care nu mai sunt printre noi. Am venit aici din partea acelora care în urmă cu 60-70 de ani au existat câteva noţiuni cum ar fi cele de neam, de patrie, de tricolor, de credinţă strămoşească“. Octav Bjoza a prezentat şi ce însemna pentru cei din vremea sa opoziţia faţă de instaurarea regimului şi felul în care se manifesta aceasta: „Există o certitudine pentru noi şi anume aceea că atunci când a fost vorba de salvarea demnităţii acestui neam nici chiar jertfa supremă nu ni s-a părut a fi prea mult. Acolo, la limita dintre viaţă şi moarte a existat o altă certitudine, şi anume aceea că nu eram singuri. Dumnezeu a fost alături de noi în toate ungherele temniţelor şi lagărelor de exterminare. Fără El, cred că toţi ne-am fi prăpădit acolo pentru că în România s-au petrecut lucruri de neimaginat şi care, după cum mărturisesc colegii noştri din fostele ţări ale lagărului comunist, parcă niciunde nu s-au petrecut asemenea orori ca aici. Invitatul a accentuat, de asemenea, faptul că chipurile de preoţi pe care le-a întâlnit pe parcursul detenţiei l-au făcut „să conştientizeze că iubirea şi iertarea te fac mai puternic“. Domnia sa şi-a încheiat discursul cu următorul motto: „Te-am iubit şi te iubesc, Românie, deşi tu ai rămas recunoscătoare călăilor noştri!“.
Discursul rostit la finalul ceremoniei de deschidere i-a aparţinut lui Radu Preda, care a prezentat mesajul din partea comitetului ştiinţific. Acesta a accentuat faptul că tematica acestui simpozion este una surprinzătoare: „Este un curaj pentru Biserica noastră să abordeze această temă“. De asemenea, a anunţat cele patru direcţii vizate de acest simpozion: relaţia Biserică-Stat în regimul comunist, mărturisitorii şi apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului, monahismul românesc în comunism şi viaţa religioasă în cotidianul comunist. O idee importantă subliniată de domnul Radu Preda în încheierea discursului a fost faptul că perioada comunistă ar trebui să reprezinte o propunere de studiu interdisciplinar în cadrul facultăţilor de teologie.
Simpozionul a continuat cu prezentarea lucrărilor susţinute de invitaţi. Ziua de ieri, 4 mai, a continuat cu prezentarea comunicărilor de către invitaţi, urmând ca evenimentul să se încheie mâine, 6 mai, cu Sfânta Liturghie şi pomenirea martirilor şi apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, care vor fi oficiate la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. (Larisa Alui-Gheorghe)