Obștea monahală, dar și credincioșii ieșeni din zona Copoului au participat ieri dimineață la slujba arhierească oficiată de PS Episcop-vicar Nichifor Botoșăneanul. În cuvântul de învățătură, ierarhul a evidențiat faptul că pilda rostită în cadrul Sfintei Liturghii - Parabola Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr - ne arată că fiecare dintre noi este chemat să își deschidă inima pentru aproapele:
„Această pildă ne este pusă înainte ca să înțelegem că stă în alegerea noastră dacă vrem să fim fericiți sau să fim nefericiți. Una din căile de a fi fericiți este de a îl vedea pe cel de lângă noi, de a ne deschide inima cu bunăvoință, cu iertare, cu slujire și cu drag. Și în mănăstire, și în lume, nu ne cere Dumnezeu să ne împărțim, să ne sfâșiem pentru toată durerea acestei lumi, dar să o purtăm asupra noastră. Nu ne va fi ușor, dar în această purtare, însuși Dumnezeu pune puterea Lui și dragul Lui de om și de lume. Atunci când mai mulți dintre noi, și eu, și dumneavoastră, vom alege să fim mai atenți, să zicem rugăciunea pentru lume, să îmbrățișăm oamenii cu rugăciunea și cu privirea, și cu toată agonisita noastră, lumea se va schimba din ce în ce mai mult în bine. Să ne rugăm în această zi ca să deschidă Dumnezeu toate zăvoarele inimilor noastre, să îi putem vedea pe ceilalți precum Dumnezeu voiește. Să putem să înmulțim binele, dragostea și adevărul în această lume, oricât de neînțeles ni s-ar părea planul lui Dumnezeu și abuzul oamenilor din jurul nostru. Să aducem picătura noastră de nădejde, de dragoste și de har primit de la Domnul pentru ca să putem spune ceea ce rostim – din păcate de multe ori neatenți în rugăciune – «facă-se voia Ta, Doamne, precum în cer așa și pe pământ»”.
La finalul Liturghiei, obștea și cei prezenți au fost binecuvântați de Părintele Episcop.
Scurt istoric
În locul unde se află astăzi Mănăstirea Copou, era o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Conform unei legende, în timp ce tătarii invadau ținuturile, Doamna Tudosca (Teodosia), soția domnitorului Vasile Lupu, s-a ascuns într-o scorbură de copac. Domnitorul și-a căutat soția și a găsit-o pe aceste meleaguri, iar în semn de mulțumire pentru această binefacere, Domnul Moldovei a hotărât zidirea unei mănăstiri. În anul 1638, conform pisaniei, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Sfântul locaș a fost sfințit la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești, așezământul monahal a fost desființat iar biserica a fost folosită drept parohie, biserică de enorie. Între anii 1983-1986 s-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare în interior și exterior, iar la 20 aprilie 2001, în Duminica Mironosițelor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a reînființat Mănăstirea „Sfântul Atanasie" din Podgorii - Iași, ca așezământ de maici, aparținând de Mănăstirea Galata. În prezent, stareța mănăstirii este maica stavroforă Maria-Magdalena Vrânceanu.