În cuvântul rostit către ieșenii prezenți la slujbă, Preasfinția Sa a menționat faptul că prin crucea pe care a primit-o de la Dumnezeu, Sfântul Nichifor și-a sfințit viața:
Ajuns să aibă har de la Dumnezeu, Sfântul Nichifor cel Lepros și-a vădit bucuria, și-a vădit nădejdea pe care o crescuse în inima lui, i-a îmbărbătat și i-a întărit pe alții, de aceea și Dumnezeu a arătat viața lui sfințită cunoscută celorlați, arătându-l făcător de minuni. Sfântul Nichifor a devenit un om încercat, un mângâietor de oameni. Înțelegem din viața lui cât de mult prețuiește Domnul asumarea de către fiecare din noi a celor ce vin pe neașteptate, a celor care vin asupra noastră nedorite fiind, necăutate fiind. Creștinul nu se bucură de boală, nu se bucură de moarte, nu se bucură de sărăcie și nici nu le caută pe acestea, dar dacă are înțelepciunea să știe că nimic nu se întâmplă fără rost în viață, toate acestea devin ferestre prin care pătrunde lumina harului, și în loc să rămână în întristare și durere, așa cum rămânem când nu-l cunoaștem pe Dumnezeu, primim bucurie și putere, devenind oameni care dau nădejde altora. Cel mai mult în viața Sfântului Nichifor a însemnat această putere de a accepta crucea pe care Domnul i-a dat-o, boala prin care avea să se mântuiască.
S-au împlinit 60 de ani de la trecerea la cele veșnice
Nicolae Tzanakakis s-a născut în jurul anului 1890, a rămas orfan de mic, iar la 13 ani a început să aibă primele simptome specifice leprei, fiind închis într-o colonie de leproși din insula Spinaloga. A fugit de acolo și, la 24 de ani, a ajuns la azilul-spital pentru leproși administrat de cel care avea să devină Sfântul Antim din Chios, aici fiind tuns în monahism și primind numele Nichifor. Ultimii 7 ani i-a petrecut într-o leprozerie din vestul Atenei, iar oamenii îl vizitau adesea pentru binecuvântare, căci Dumnezeu îi dăruise multe daruri duhovnicești. Sfântul Nichifor Leprosul s-a mutat la Domnul în 4 ianuarie 1964. După moarte, moaștele sale au fost descoperite având bun miros. În data de 1 decembrie 2012 Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a proclamat canonizarea lui.