Credincioşii botoşăneni s-au rugat în număr mare la hramul Bisericii „Întâmpinarea Domnului“ din oraş, aflată pe strada Octav Onicescu. În ajunul sărbătorii, slujba Vecerniei a fost săvârşită de arhimandritul Teodosie Pleşca, stareţul Mănăstirii Zosin din judeţul Botoşani, alături de un sobor de 26 de preoţi. Predica de la finalul slujbei a fost adresată de preotul Petru Fercal, misionar protopopesc al Protopopiatului Botoşani, iar părintele paroh Gheorghe Grigoraşi a scos în evidenţă trei aspecte ale sărbătorii Întâmpinării Domnului. „Am adus în atenţie chemarea la ascultare şi împlinirea legii. De asemenea, am amintit de chemarea la cunoaşterea învăţăturii de credinţă şi a Sfintei Scripturi. Dacă Bătrânul Simeon ar fi interpretat corect prorocia Sfântului Isaia, nu ar fi primit povara de a purta anii mulţi şi grei ai bătrâneţii. Am chemat oamenii la o trăire autentică a credinţei. S-a observat o delăsare a credincioşilor noştri, în contextul influenţelor care atacă Biserica. Oamenii sunt descurajaţi, prin faptul că sunt scoşi în evidenţă duşmanii Bisericii şi ai credinţei“, a relatat părintele paroh Gheorghe Grigoraşi. La finalul Vecerniei, s-a oferit o agapă frăţească pentru părinţii slujitori şi pentru cei care au sprijinit lucrările de refacere ale locaşului de închinăciune de-a lungul timpului. Ieri-dimineaţă, s-au oficiat Utrenia, Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru ctitori. Peste 300 de pachete cu alimente au fost oferite pelerinilor veniţi la sărbătoare pentru a-L cinsti pe Mântuitorul Hristos.
Ctitoria vornicului Costache Roset
Biserica „Întâmpinarea Domnului“ a fost zidită în anul 1826 de către Costache Roset, vornic de Botoşani, şi soţia sa Maria. A fost închinată, conform voinţei sale testamentare, ca metoc al Mănăstirii Vorona din ţinutul Botoşanilor, situaţie care a durat scurt timp (1862-1864). Prin secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, parohia nu mai administrează moşia care trece în patrimoniul statului. Locaşul de închinăciune era înconjurat de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafaţă de circa două hectare. De-a lungul timpului a suferit trei exproprieri. Astăzi, curtea sfântului locaş mai are o suprafaţă de 1782 mp. Până prin anii 1892-1894 curtea locaşului de închinăciune a servit ca şi cimitir. În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii şi osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi, unde sunt şi astăzi. În anul 1992, odată cu venirea preotului Gheorghe Grigoraşi s-au efectuat ample lucrări, care au fost încununate de slujba de resfinţire, săvârşită în anul 2004 de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În luna mai a anului 2011, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a binecuvântat ultimele lucrări care au fost realizate la exteriorul acestui sfânt locaş.