Aici, la Dialoguri, studenţii participă la seri culturale sau duhovniceşti, adresează şi îşi adresează întrebări, primesc răspunsuri, se îndoiesc sau sunt inspiraţi. În acest loc s-au „plămădit“ pelerinaje, de aici s-a pornit mai mulţi ani la colindat, de aici şi-au luat putere şi entuziasm sute de studenţi.
Prima întâlnire din acest an a avut ca temă: „Tinerii şi tinereţea Bisericii“. Invitat a fost părintele arhim. Nicodim Petre, consilier al Sectorului de misiune, dar şi îndrumător al filialei ASCOR Iaşi. Invitatul a povestit la început despre Ortodoxie ca „tinereţe veşnică a lumii“. Cei ce ştiu să „profite“ de Biserică ştiu să profite şi de tinereţe. Tinerii îmbătrânesc înainte de vreme atunci când stau departe de Dumnezeu. Păcatul şi patima aduc boală, bătrâneţe şi moarte. Harul lui Dumnezeu nu este niciodată demodat. El este singurul „cosmetic“ ce-l poate păstra pe om tânăr până-n veşnicie.
S-a relatat şi despre „Orologiul“, romanul scriitorului Vasile Chira în care se arată cum, „dereglându-se“ timpul într-un oraş din Germania, lucrurile o iau razna şi se ajunge la situaţia în care pruncii se năşteau bătrâni, ca la 70 de ani, zbârciţi şi cu părul alb. Citadinii au căutat un Ceasornicar care să repare Orologiul din turnul Catedralei pentru a repune viaţa în ritmurile ei normale. Ceasornicarul din roman l-a adus pentru a putea repara Orologiul şi pe fiul său. Cartea este o parabolă care trimite la Dumnezeu, singurul care poate reaşeza lumea şi pe om în matca şi ritmul ce poate duce la împlinirea vocaţiei pentru care a fost creat/ă.
Am concluzionat împreună că Biserica în sine este tânără, actuală şi nu se demodează niciodată. Duhul Sfânt lucrează în oamenii care-l caută. Căutarea lui Dumnezeu este răsplătită cu primirea harului şi a bucuriei. Bolile, bătrâneţea nu mai sperie. Timpul rămas până la marea trecere ne desparte de fapt de Tinereţea veşnică, şi cu cât se scurtează cu atât suntem mai aproape de Împărăţia lui Dumnezeu.
Seara s-a încheiat cu ideea că „atunci când harul lui Dumnezeu este absent, omul este sărac şi trist, şi nu-i rămâne decât să încerce să mimeze fericirea“. (Teodora Apostol, voluntar ASCOR Iaşi)