Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi prin purtarea de grijă a preotului Marius Ionuţ Tabarcea şi a preotului Laurenţiu Segneanu, sfânta icoană a fost purtată în pelerinaj de la parohia Trifeşti, Protopopiatul Roman, unde este păstrată cu evlavie de mai bine de 200 de ani.
Evenimentul organizat în Poieniţa are o tradiţie de 10 ani, luna august transformând parohia într-un mic centru de pelerinaj atât pentru enoriaşi, cât şi pentru credincioşii din împrejurimi.
În cuvântul de încheiere adresat pelerinilor, pr. protopop Pavel Postolachi a subliniat rolul Maicii Domnului în istoria creştinismului şi în viaţa credincioşilor, ea fiind protectoarea, ajutătoarea şi mijlocitoarea credincioşilor. Totodată, pr. Florin Ţuscanu de la parohia Trifeşti, a detaliat istoria sfintei icoane, dar şi modul în care Sfânta a schimbat vieţile a mii de credincioşi, care, de-a lungul timpului, s-au rugat cu evlavie în faţa ei.
Icoana numită „Sfânta de la Trifeşti“
Icoana făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu Pruncul Iisus. Aceasta are o istorie aparte, ce se transmite din generaţie în generaţie. Potrivit acesteia, la începutul secolului trecut, un cioban din zonă, aflat cu oile pe malul Moldovei, a văzut plutind pe râu o icoană şi a scos-o din apă, agăţând-o cu un cârlig din fier. Istoria spune că lemnul icoanei a sângerat în locul în care fusese străpunsă de cârlig. Speriat, ciobanul s-a rugat pentru iertare în faţa icoanei şi a dus-o iniţial acasă. Noaptea, el a visat-o pe Maica Domnului care i-a spus să ducă icoana găsită la biserica din Trifeşti, fiindcă acolo e locul ei. Această icoană a Maicii Domnului are în primul rând darul de a aduce ploaia în vremuri de secetă. Apoi, de-a lungul timpului a făcut numeroase minuni în sensul dovedirii pe hoţii nedescoperiţi, fiind consemnate în acest sens zeci de mărturii.
În celebra sa inventariere a icoanelor făcătoare de minuni din România, vrednicul de pomenire Episcop Melchisedec Ştefănescu o aşază la loc de cinste în lista celor cincisprezece „Maici care plâng“, icoanele recunoscute oficial de Biserică drept făcătoare de minuni. Dintre acestea, Maica Trifeştiului e singura care nu se află azi în mari mănăstiri voievodale, rămânând, mai departe, într-o biserică de sat, mult prea puţin cunoscută. Credinţa şi iubirea oamenilor au ţinut-o aici. Fiind cunoscută ca aducătoare de ploaie, credincioşii multor parohii au cerut, la vreme de secetă, ajutorul „Sfintei de la Trifeşti“, care, după procesiuni şi rugăciuni în biserici şi ţarine, a adus apa atât de necesară oamenilor, animalelor şi roadelor pământului. (Pr. Marius Ionuţ Tabarcea)