Subţirică, mică de statură, având cozile în vânt şi ochii căutători, mă aşteptam să se emoţioneze sub lumina reflectoarelor, dar ea a păşit pe scenă hotărâtă. Am realizat atunci că tot ceea ce citisem despre ea era adevărat. Cele 15 premii I câştigate la festivaluri naţionale şi internaţionale o recomandau. Scena era într-adevăr locul în care se simţea cel mai bine, aşa cum mi-a mărturisit înainte să-i fac semn să intre. Eu aveam emoţii. Ea nu. Petruţa Sacară din Paşcani, în vârstă de doar 10 ani, a fost prima invitată a „Festivalului Bucuriei“ din acest an.
Festivalul a fost organizat cu gândul de a încuraja tinerii din filialele ATOR şi ASCOR şi preoţii pasionaţi de tradiţiile populare din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, care au organizat şi dezvoltat în parohiile lor ansambluri folclorice devenite în timp cunoscute în întreaga ţară. Timpul petrecut sâmbătă s-a dovedit a fi o incursiune în lumea satului românesc tradiţional. Şi noi, organizatorii, dar şi spectatorii, am avut cu toţii parte de o întoarcere în timp, unii dintre noi într-o lume pe care nu am cunoscut-o niciodată, dar de care ne simţim totuşi legaţi. Pentru a intra în atmosfera satului românesc, în foaierul Ateneului Iaşi a fost organizată şi o expoziţie de obiecte populare a Muzeului Etnografic Aleph.
Ansamblul folcloric „Zorile“ din satul Topile ne-a trimis cu gândul la arnăuţi, purtătorii steagurilor de la curţile domneşti, ale căror uniforme urmăreau să impresioneze pe cei prezenţi la diferite ceremonii. După desfăşurare, care era o adevărată instrucţie de front şi după felul în care se striga, jocul părea a fi ostăşesc. „Costumaţia specifică, timpul când se practică şi chiar denumirea situează acest joc în rândul celor prilejuite de schimbarea anului calendaristic, deşi, după cum spun sătenii, îl joacă la toate manifestările la care participă“, ne-a mărturisit domnul Alexandru Gâmbuţă, coordonatorul artistic al ansamblului.
Deja următorii artişti erau pregătiţi şi, cunoscându-le povestea, aşteptam cu emoţie să-i văd pe scenă. Aflasem de la un prieten că la ei în sat, la Neguleşti, judeţul Neamţ, toţi copiii ştiu să cânte la câte un instrument. Văzându-i pe toţi, fiecare cu câte un alt instrument în mână, mi-am spus că trebuie să fi avut dreptate. Am aflat apoi de la pr. Lucian Mocănaşu, fondatorul şi îndrumătorul Ansamblului „Datina străbună“, că nu a fost mereu aşa. A început cu doar doi copii - unul la fluier şi altul la vioară -, iar acum în jurul său şi al Bisericii s-au strâns orchestra, fanfara, grupul de Folk, grupul de Fluieraşi şi cel de Buciumaşi, dar şi corul axat pe Sfânta Liturghie pe trei voci. Ce s-a dovedit la început a fi necunoscut, a făcut ca în prezent peste 70 de copii din sat să studieze la şcoala populară de artă.
În aplauzele publicului, tinerii din Neguleşti s-au retras de pe scenă promiţând să revină la Iaşi şi făcând loc dansatorilor iscusiţi din cadrul Ansamblului „Rapsozii Siretului“. care, deşi înfiinţat în 2016, ne-au fermecat cu o suită de dansuri tradiţionale din Moldova.
Odată cu urcarea pe scenă a Anei Maria Sasu şi apoi a Ionelei Furtună din cadrul ATOR Costeşti, am descoperit încă o dată că sunt într-adevăr mulţi tineri în jurul nostru care au talent. Problema constă în a-i descoperi, a investi în ei timp şi încredere, a-i încuraja.
„Drumul pe care l-am parcurs până în acest moment a fost unul greu“
Aflaţi deja la jumătatea spectacolului şi fiind mereu în culise, eram curioasă să văd cum primeşte sala pe următorii invitaţi. Prietenii din ATOR Iaşi, vestitori ai bucuriei, au cucerit sala, cum o fac de altfel oriunde ajung. Pentru că sunt liberi, talentaţi şi doritori să împartă şi altora din bucuria lor. Roxana Păduraru, membră a ATOR Iaşi, în prezent studentă în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, a început să cânte încă de la vârsta de 14 ani, câştigând până în prezent numeroase premii la concursuri naţionale de muzică populară.
Veniţi de la Botoşani, tinerii din satul Negreni m-au impresionat cu hotărârea lor. Împreună cu pr. Dan Moraru, aceştia au fondat pe lângă Parohia „Sfântul Ilie Tesviteanul“ Ansamblul folcloric „Plaiuri Negrene“. Tinerii şi copiii şi-au dorit să dea mai multă valoare şi mai multă rezonanţă localităţii natale. „Drumul pe care l-am parcurs până în acest moment a fost unul greu, început cu mult entuziasm şi continuat de multă muncă şi multe sacrificii, dar nu facem altceva decât să continuăm tradiţia poporului român şi să creăm cadrul ca aceşti tineri să petreacă timpul într-un mod plăcut, având satisfacţia muncii şi aprecierea celor din jur“, ne-a spus părintele Dan Muraru. Ansamblul a interpretat trei suite, una mixtă, una de fete, una de băieţi.
Cătălin Ionuţ Diaconu din Iaşi, laureat a multor festivaluri de muzică populară, a primit aplauzele sălii pentru interpretarea virtuoasă a două piese, urmat de o suită de dansuri a tinerilor dansatori din cadrul Ansamblului „Plaiuri Leţcănene“, condus de doamna preoteasă Loredana Bortaş.
Format din 10 perechi de dansatori şi 6 solişti vocali, Ansamblul „Doina Costeştilor“ din judeţul Botoşani, coordonat de pr. Ioan Caşcaval, a luat fiinţă în anul 2011, când au susţinut şi primul spectacol. Pe scena Ateneului din Iaşi, ansamblul a interpretat o bătută cu strigătură şi o horă de la Flămânzi, făcând spectatorii să regrete că spectacolul se apropie de sfârşit.
Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români - filiala Iaşi a fost reprezentată pe scena festivalului cu o suită de dansuri pe generaţii, interpretată de opt perechi de tineri studenţi, membri ai Ansamblului „Şapte Coline“, coordonat de tânărul student al Facultăţii de Matematică din Iaşi Dănuţ Arotăriţei. Pasionaţi, hotărâţi şi determinaţi să reprezinte ASCOR-ul pe scena festivalului, membrii ansamblului, alături de Dumitriţa Siniţa venită de la Chişinău, au reuşit într-un timp foarte scurt să pună la punct un program artistic prin care i-a impresionat pe spectatorii din sala Ateneului.
„Răzeşii din Costeşti“, adunaţi în jurul pr. Gheorghiţă Muraru din Parohia Costeşti - Paşcani, urmaţi de Ioana Carmen Gherasă şi tânărul Emanuel Băiceanu, talent recunoscut şi consacrat cu premii nationale de prestigiu, au fost ultimii care au urcat sub lumina reflectoarelor pe scena Ateneului din Iaşi, în după-amiaza zilei de 22 aprilie.
Festivalul nu s-a încheiat însă, este doar un început, căci ne dorim să devină o tradiţie, care să se petreacă de la an la an şi care să pună în lumină şi alţi tineri talentaţi care poate nu au aflat încă de existenţa evenimentului nostru.
Organizat de Arhiepiscopia Iaşilor şi partenerii săi, „Festivalul Bucuriei“ a reprezentat un prilej pentru ca cei 150 de tineri artişti să se cunoască, să petreacă un timp frumos împreună, promovând o lume vie, dinamică şi plină de valori autentice: lumea satului românesc. (Gabriela Pipirig)