Participanții, familii de preoți din protopopiatele Piatra Neamț, Hârlău și Târgu Neamț, au avut bucuria de a se ruga împreună la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei, luni, 8 mai, și de Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, marți, 9 mai.
Cuvintele părintești ale Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, rostite cu drag în fața celor prezenți, au deschis lucrările conferinței cu îndemnul cald de a medita asupra vieții noastre de familie, inspirându-ne din demnitatea, lucrarea și jertfa mărturisitorilor din perioada regimului comunist. Îndemnul Părintelui Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei este explicit: „Hrănindu-ne din această pâine (a mărturisirii credinței nn.), să ne amintim mai mult despre mărturisitori, să le citim cărțile și să găsim puncte de legătură între ceea ce au trăit ei atunci și ceea ce trăim noi astăzi” Această meditație, determinată de o realitate trecută, dar veșnic vie, ca mărturisire a credinței creștine dincolo de timp, poate fi punctul de plecare în a ne descoperi calitatea și capacitatea de a fi mărturisitori ai credinței în lumea de astăzi. Dacă din varii motive nu am afla în noi înșine această resursă spirituală fundamentală – de a-L mărturisi pe Hristos cu orice preț - avem nevoie să ne aplecăm cu smerenie către adâncul propriului nostru suflet pentru a vedea ce se întâmplă acolo, de ce a secat din noi izvorul de har al mărturisirii credinței ortodoxe.
„Familia preotului poate reprezenta modelul care zidește sau, dimpotrivă, non-modelul care distruge familiile creștine ale enoriașilor”
Pe fondul cuvintelor mărturisitoare ale celor care au suferit pentru credință și neam în închisorile și lagărele de muncă ale regimului comunist - cuvinte rulate pe ecranul special așezat în sala mare a Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul” de la Durău - Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a susținut conferința „Familia creștină și familia preotului în specia”l. Structurată pe trei capitole importante, conferința a debutat cu câteva considerații teologice despre familie și în special despre familia creștină, a continuat dezbătând aspecte legate de familia preotului ca mărturie a viețuirii creștine contemporane și s-a încheiat cu o analiză profundă asupra situației familie preotului ortodox român în timpul regimului comunist.
Cuvântul Preasfințitului Părinte Emilian Lovișteanul, dincolo de acrivia și profunzimea teologică necesară a avut darul de a transmite auditoriului, pe lângă emoția unei comunicări calde, personale, și sfaturi pline de realism izvorâte dintr-o viziune puternic inspirată din viața de parohie a preotului și a familiei acestuia: „Familia preotului – a spus Preasfinția Sa – este astăzi mărturisitoare în orice context social s-ar afla. Ea poate reprezenta modelul care zidește sau, dimpotrivă, non-modelul care distruge familiile creștine ale enoriașilor”. Conferențiarul a oferit preoților și preoteselor și câteva sfaturi concrete pentru reușita lor ca familie misionară în parohie. Familia preotului reprezintă un reper în societatea contemporană, uneori mai curând înclinată să critice decât să aprecieze Biserica și pe slujitorii ei. Astăzi, când familia trece printr-o vădită criză spirituală, alimentată din belșug de o mass-media aservită unor interese străine duhului creștin, familia preotului este chemată să devină exemplu-reper pentru orice altă familie creștină, atât prin trăirea credinței cât și prin aflarea și promovarea unor soluții care să ducă la depășirea provocărilor lumii contemporane secularizate.
Ultima parte a conferinței a adus în prim plan chipuri de preoți mărturisitori din perioada regimului comunist ateu și exemple grăitoare ale unor preotese și copii de preoți care au avut de suferit pentru că au mărturisit credința și au fost solidari cu cei închiși sau persecutați pe nedrept de autorități.
Concluzia a fost lesne de înțeles: învățând din exemplul, dârzenia și mărturisirea credinței, uneori plătită chiar cu prețul vieții preoților și familiilor acestora în perioada comunistă, noi, slujitorii de astăzi ai Bisericii Ortodoxe Române, trebuie să pomenim cu smerenie jertfa lor, să o facem cunoscută acum și în viitor credincioșilor pe care-i păstorim și, mai ales, să fim gata să le urmăm exemplul de demnitate și credință. Totodată, este nevoie să apreciem și să valorificăm practic, prin faptele credinței și prin propovăduirea cuvântului Evangheliei, libertatea în care trăim și pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o pentru ca să fim, clerici și mireni, mărturisitori ai Săi în lumea întreagă.
După încheierea conferinței Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, pe lângă evaluarea celor prezentate de conferențiar și discutate apoi de participanți, a avut bunăvoința de a veni cu completări și cu noi mărturii despre preoți și familii de preoți care au avut de suferit în perioada comunistă pentru că au mărturisit credința fără compromis și teamă. Înaltpreasfinția Sa, referindu-se la familia preotului de astăzi, a arătat că puterea de mărturisire creștină a acesteia în societatea contemporană vine din conștiința și credința că familia însăși este întemeiată și ocrotită de Dumnezeu, soții fiind răspunzători înaintea Lui de felul în care o păstrează și de viața duhovnicească dătătoare de sfințenie pe care trebuie să o trăiască cu smerenie, dar și cu foarte multă demnitate.
Cea de-a doua sesiune a conferințelor preoțești de la Durău s-a încheiat cu certitudinea că astfel de întâlniri au sens pentru că pot determina în sufletul fiecărui participant dorința de a descoperi noi mijloace misionare, noi viziuni pastorale și noi prietenii, toate menite să pună în valoare mai mult lucrarea Bisericii și prin intermediul concret al familiei preotului. (Pr. Neculai Dorneanu)